Pastura

Păstura, numită și pâinea albinei, este un produs apicol derivat din polen ce constituie una din rezervele de hrană ale albinelor; păstura e sursa de proteine a albinelor.
Polenul este colectat de albinele lucrătoare de pe plante și depozitat în celulele fagurelui. Ulterior este presat și îmbogățit cu enzime și acoperit cu un strat subțire de miere. Nu se închid cu ceară celulele de păstură, precum în cazul celor cu miere. În decurs de trei luni au loc numerose transformări biochimice prin fermentare care asigură conservarea și mai buna digestibilitate a pasturii. Pastura este un polen pre-digerat, utilizat pentru hranirea întregii colonii de albine, dar mai ales a "copiilor" albinelor (larvele).
Păstura are culoare cafenie închisă cu gust dulce-amar-acrișor datorită procesului de fermentare. Mirosul este specific, atenuat faţă de polen, cu apropieri de mirosul aerului din stup.
In general, pastura contine 55% carbohidrati, 35% proteine, 3% vitamine si minerale, 2% acizi grasi esentiali. Restul, de 5%, este un amestec de ingrediente in care regasim si amino-acizi.
Pastura este considerata a fi un aliment complet, deoarece contine toti nutrientii necesari pentru supravietuire; acesta este si motivul pentru care pastura are atat de multe beneficii pentru sanatatea corpului uman.

Forme de prezentare
Păstura în fagure – în forma ei naturală, constă din bugăți de fagure ale căror celule sunt umplute la 1/3 sau 1/2 din volumul lor. Se păstrează la loc uscat și răcoros, putând fi ușor atacată de viermele de păstură.
Pastă de păstură - păstură amestecată cu ceară, de obicei se dă prin mașina de tocat și se amestecată cu miere. Se păstrează bine datorită mierii.
Păstura granulată - granule de păstură în forma de hexagon alungit, curățite de ceară și boștină. Se păstrează în congelator, ferite de lumină, în vase închise ermetic. Datorită faptului că anterior a fost curățită se consumă cu plăcere.

Dacă literatura de specialitate şi medicina alternativă fac numeroase referiri la valoarea nutritivă ridicată a polenului, păstura este descrisă ca fiind superioara. I se atribuie o valoarea nutritivă de trei ori mai ridicată decât a polenului.
Proprietăţile sale antibiotice sunt de două-trei ori mai pronunţate decât cele ale polenului. Conţine bacteriocine, denumite şi lantibiotice, care conferă proprietaţi bactericide, bacteriostatice şi germicide. Acestea cât şi pH-ul scăzut împiedică dezvoltarea unor germeni pe substratul nutritiv reprezentat de nutrienţii din păstură, încât produsul este bine auto-conservabil. Dar nu poate substitui un tratament antibiotic şi nici nu are efecte similare acestuia asupra organismului uman.
Este cunoscut faptul ca polenul are un conţinut proteic mare, sub formă de proteine, oligopeptide şi aminoacizi. Sunt prezenţi toţi aminoacizii esenţiali într-un raport echilibrat. La acestea se adaugă echipamentul enzimatic deosebit de bogat, alcatuit din aproximativ 100 enzime (oxidoreductaze, hidrolaze, transferaze, izomeraze, lipaze). Conţine flavonoide, polifenoli, fito-steroli, kaempferol (cu rol în prevenirea osteoporozei), auxine, acizi nucleici. La activitatea biologică ridicată contribuie complexul larg de vitamine lipo- şi hidrosolubile (A, D, E, C, K, complexul B), cât şi mineralele variate, macro- şi microelemente. Practic se afirmă că toate elementele chimice care intră în constituţia corpului uman se află şi în polen, deci şi în păstură.
Ca un fapt curios, în păstura s-a găsit o enzimă digestivă pentru lapte (Hitchcock, 1956), care nu există în polen. 

Să ne reamintim că micro-granula de polen floral este îmbrăcată într-un înveliş numit exină, a cărui structură e atât de rezistentă încât în laboratoare nu s-a putut dizolva pe nici o cale, nici cu acizi, nici cu baze. Conţinutul nutritiv al polenului se află în interior, iar noi ca să putem beneficia de el în întregime predizolvăm (suspendăm) polenul apicol într-o soluţie apoasă. Atunci nutrimentele captive în exina ies prin porii de pe suprafaţa acesteia, trecând în soluţia pe care o vom bea. Ei bine, calităţile suplimentare ale păsturii sunt determinate şi de eliberarea conţinutului protoplasmatic al micro-granulelor de polen prin deschiderile exinei.

Temperatura si umiditatea ridicate din interiorul stupului favorizeaza multiplicarea diferitelor bacterii si a drojdiei în interiorul fiecarei celule de pastura (aceste bacterii si drojdii sunt unele prietenoase cu albinele; altele sunt în mod uzual distruse în mod direct de catre polenul însusi, de catre mierea sau nectarul adaugat sau de urmele de propolis de pe peretii celulelor fagurilor); aceste microorganisme vor dezintegra granulele de polen, permitând astfel nutrientilor sa fie mai usor digerati de catre larve sau adulti. Datorita acestei micro-dezintegrari ce are loc înauntrul fiecarei celule de pastura, pastura este mult mai buna din punct de vedere al digestibilitatii decât polenul de albine.

Compoziţia chimică a păsturii este complexă şi variabilă în funcţie de sursele florale predominante, fiind apropiată de cea a polenului din care provine, cu unele deosebiri: exina este distrusă, scade conţinutul de zaharuri, cresc conţinutul de vitamine, enzime şi diversitatea componentelor bioactive; glucidele şi proteinele sunt partial hidrolizate, ceea ce le face mai rapid absorbabile din intestin. De reţinut şi apariţia în păstură a vitaminei K. Sinergismul componentelor şi energiile subtile din stup implicate sunt dificil de evaluat cantitativ. Rămâne ca viitoarele cercetări să pună în lumină mai bine ceea ce experienţa ne spune, şi anume că avem de a face cu un produs nutraceutic deosebit.
Fermentaţia conferă păsturii o valoare nutritivă de două-trei ori mai mare decât cea a polenului din care provine. Deţine o remarcabilă capacitate antioxidantă şi de captare a radicalilor liberi. În urma metabolizarii microbiene, conţine în proporţii variabile acid decanoic util în artrita reumatoidă, gamma-globuline (IgG – contribuie la buna funcționare a imunitaţii), biopterina (tratarea deficiențelor de regenerare a cofactorilor), neopterina (implicată în biosinteza aminelor biogene), acetilcolina (contribuie la scăderea presiunii sanguine, combaterea constipației cronice, transmiterea impulsurilor neuronale); lecitina (utilă în stimularea memoriei, tratarea afecțiunilor hepatice, a depresiei, scăderea colesterolului, eczeme); guanina (implicată în regenerarea acizilor nucleici).

Pentru persoanele care au o reacţie de hiperaciditate gastrică la administrarea de polen (mai puţin la cel crud, mai frecvent la cel uscat), este util de ştiut că păstura de regulă nu are acest efect, graţie modificărilor compoziţionale din cursul transformării polenului.
Este mai comodă la administrare, fiindcă nu necesită o pregatire prealabilă, putând fi consumată ca atare. La achiziţie, trebuie ţinut cont de culoarea produsului, aroma şi consistenţă.
Utilizarea păsturii de albine pentru menţinerea şi ameliorarea stării de sănatate trebuie să ţină seama de câteva principii elementare. Utilizarea e bine să înceapă cu doze mici care vor fi crescute treptat, zilnic sau săptămânal, după gravitatea problemelor de sănătate ce se cer a fi ameliorate. Aceasta pentru ca organismul să se acomodeze progresiv cu un produs nou.

Din experienţa acumulată în apiterapie în lume, cunoaştem faptul că păstura singular sau împreună cu alte remedii api-fito-terapice, este utilă într-o serie întreagă de afecţiuni, pe care o să le menţionăm mai jos.
- Contribuie la ameliorarea simptomelor de artrită reumatoidă – prin conţinutul de acizi decanoic şi pantotenic.
- În anemie furnizează aminoacizi, între care toţi cei esenţiali, oligoproteine şi oligoelemente necesare producerii hemoglobinei.
- În pneumonie, infecţii bacteriene furnizează probiotice şi lantibiotice cu efecte ajutătoare.
- Este antiseptică şi germicidă, fără pretenţia că ar putea înlocui remediile sau medicamentele cu efect ţintit antibiotic. Dar actionează convergent cu ele şi susţine organismul slăbit de boală. Credem că ar putea fi utilă în pediatrie pentru nou-născuţii prematuri pe seama acestor efecte antiseptic şi germicid, ce protejează mucoasa intestinală sensibilă, în paralel furnizând nutrimente bogate şi uşor absorbabile, cât şi prebiotice pentru flora lor intestinală.
- La femei contribuie la reglarea procesului de lactaţie.
- Utilă în dislipidemii prin reducerea concentraţiilor sanguine de colesterol ”rău” şi de trigliceride.
- Utilă în tratarea constipaţiei cronice prin conținutul de acetilcolină, de fibre cât şi efectele prebiotice care promovează o floră intestinală sănătoasă.
- Este antialergică, micşorând producţia de histamină. Utilă în insuficienţa renală cronică. Utilă în tratarea alături de propolis a hemoragiilor gingivale. Susţine activitatea glandelor suprarenale, amplificând secreţia de hormoni ce reglează metabolismul.
- Protejează şi regenerează pielea, fiind utilă în tratamentul lupusului eritematos, eritemelor faciale, îmbunătăţirea vascularizaţiei tegumentare, evitarea ridurilor premature.
- Îmbunătăţeşte funcţia sexuală şi micşorează efectele stresului. Utilă persoanelor care lucrează mult, intelectual sau fizic.
- Pentru barbaţi importantă şi prin mărirea forţei şi rezistenţei musculare.
- Stimulează metabolismul general, declanşând reacţiile în lanţ ale sistemului prin acţiunea catalitică a microelementelor. Contribuie la reglarea greutăţii. Îmbunătăţeşte funcţionarea sistemului imunitar. Încetineşte procesele de îmbătrânire celulară şi de dezvoltare tumorală prin conţinutul de antioxidanţi, enzime de calitate, acizi nucleici, nutrienţi valoroşi şi care hrănesc cu satisfacţie toate ţesuturile.
- Poate cea mai valoroasă utilizare este în oncologie, ca adjuvant al tratamentelor alopate, prin faptul ca interferează pozitiv procesul de hematopoieză (sporeşte calitatea sângelui). Ideal este să fie utilizată în paralel cu propolis şi zeolit. Utilă în special pacienţilor cu stare generală alterată sau în faze avansate, datorită faptului că nutrienţii sunt de înaltă calitate şi în mare parte hidrolizaţi, deci uşor şi rapid absorbabili, fără a supune la efort tubul digestiv.
- Deosebit de utilă şi celor care fac antibioterapie, adică folosesc antibiotice, mai ales copiilor.
- Eficientă în susţinerea tratamentelor diverse pentru hepatitele cronice, ca hepato-trofic şi hepato-protector.
http://www.activenews.ro/prima-pagina/Despre-PASTURA-NATURALA-103265

Ca metode de administrare internă, păstura poate fi înghiţită pur şi simplu sau amestecată cu iaurt, cereale, pîine. Poate fi ţinută sub limbă cît de mult se poate, înainte de a fi înghiţită. Există păstură şi sub formă de supozitoare şi ovule, indicate în cazul pacienţilor cu adenom de prostată, respectiv, afecţiuni genitale. Extern, produsul apicol este util în afecţiuni dermatologice, fiind extrem de hrănitor pentru piele, dar şi în cosmetică, sub formă de mască.

Puteți cumpăra Păstură de foarte bună calitate și la un preț bun de la advertiser-ii de mai jos:

Pastura in miere:
Tags: pastura, pastura apicola, pastura de albine, proprietati pastura, descriere pastura, beneficii pastura de albine, administrare pastura apicola, pastura granulata, pastura in fagure, pret pastura

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu