Mierea de albine

Mierea este un produs apicol obținut prin procesarea nectarului de către albine și stocat în celulele fagurilor ca aliment pentru familia de albine.

Mierea de albine este un aliment dulce folosit de oameni inca din cele mai vechi timpuri. Unele izvoare istorice atesta ca in antichitate mierea era folosită la prepararea unei băuturi alcoolice la care se adăuga polen și levuri din faguri.

Mierea este produsa de albine prin recoltarea nectarului floral, transformarea acestuia în miere, depozitarea in faguri, urmata de  căpăcirea celulelor cu ceara. Albinele lucrătoare culeg nectarul sau mana cu ajutorul trompei și le tin pe timpul zborului în gușă, unde sunt amestecate cu salivă, iar la intoarcere le transmit albinelor din stup, care le transforma până se realizeaza produsul final.

Clasificare:

După proveniență: 

- miere de flori, (florală), provenită din prelucrarea nectarului și polenului cules de albine din florile plantelor melifere,

- miere de mană, (extraflorală), provenită de pe alte părți ale plantei, în afară de flori; poate fi de origine animală sau vegetală.

După speciile de plante melifere de la care albinele au cules nectarul:

- miere monofloră, obtinuta din nectarul florilor unei singure specii: (salcâm, tei, floarea soarelui, rapita)

- miere polifloră, obtinuta din prelucrarea unui amestec de nectar de la florile mai multor specii de plante.

După modul de obținere: 

- în faguri (se comercializeaza în faguri),

- scursă liber din faguri,

- extrasă cu ajutorul centrifugii,

- obținută prin presarea fagurilor,

- topită (fagurii sunt încălziți).

După consistență: 

- lichidă (fluidă),

- cristalizată (zaharisită).

După culoare: 

- incoloră, galben-deschisă, aurie, verzuie, brună sau roșcată.

După aromă, diversele tipuri de miere, se analizeaza prin miros și degustare, indicându-se denumirea speciei de plante din care provin.

La clasificare se mai poate lua în considerare și: compoziția chimică, puritatea, puterea calorică.

Compozitia

Mierea este o soluție concentrată de zaharuri, intrucat principalele componente ale mierii sunt substanțele zaharoase:

Glucidele: 

- glucide nehidrolizabile: pentoza, hexoza, glucoza;

- glucide hidrolizabile: holozide, fiind cele mai importante pentru studiul mierii (zaharoză, maltoză, trahaloză, melecitoză, pentozani, fructozani) şi heterozide, (în alcătuirea cărora intră o componentă glucidică și una neglucidică.

Dextrinele:

În miere se mai găsesc în cantități mari și alte holozide complexe sau heterozide ca mucegaiuri, gume, etc, denumite impropriu dextrine. În mierea de mană dextrinele pot depăși 5%. Prezența dextrinelor crește vâscozitatea mierii și îi dă un aspect cleios.

Constituenți minori:

Substanțele nezaharoase se găsesc în cantități mici în mierea de albine, aproximativ 1% din miere, dar nu sunt lipsite de importanță, contribuind la specificitatea acestui apreciat produs.

Fermenții (enzimele sau diastazele), sunt catalizatori biologici cu originea în celula vie. Din punct de vedere structural sunt compuși organici cu caracter proteic, având o componentă proteică, apoenzimă, și o grupare chimică, coenzimă. Acțiunea enzimelor este reversibilă, iar această proprietate se exercită atât asupra reacțiilor de descompunere, cât și asupra celor de sinteză.

Principalii fermenți din mierea de albine sunt carbohidrazele, iar dintre acestea:

- invertaza și zaharaza (sucraza), acționează asupra zaharozei, scindând-o în glucoză și fructoză;

- amilaza: alfa amilaza (amilaza dextrinogenă), acționează asupra amidonului pe care îi transformă inițial în dextrine, iar în final în maltoză; beta amilaza (amilaza zaharogenă), acționează asupra amidonului pe care îi transformă direct în maltoză.

Sărurile minerale: Substanțele minerale totale din mierea de albine variază în limite foarte largi datorită multor factori, (natura materiei prime și gradul de impurificare al acesteia, condițiile climatice, modul de extracție, prelucrare și conservare, etc).

Principalele elemente minerale din miere sunt: sodiu, potasiu, fosfor, magneziu, cupru, aluminiu, mangan, fier, clor, sulf, siliciu, cât și unele microelemente: beriliu, galiu, vanadiu, zirconiu, titan, nichel, staniu, plumb, argint.

Vitaminele: Mierea de albine este valoroasă și prin conținutul său în vitamine, care provin în exclusivitate din polenul și nectarul plantelor. Principalele vitamine din miere aparțin celor două grupe:

- hidrosolubile: Vitamina B1 (tiamină), Vitamina B2 (riboflavină), Vitamina B6 (piridoxină), Vitamina PP (niacină), Vitamina H (biotină), Vitamina B12 (cianocobalamină), Vitamina C (acid ascorbic), acid pantotenic, acid folic, rutină;

- liposolubile: Provitaminele A, Vitamina K.

Valoarea alimentară a mierii constă în primul rând în bogăția ei în zaharuri (70-80%), din acest punct de vedere, fiind un aliment energetic prin excelență. Majoritatea zaharurilor din miere sunt zaharuri simple, (glucoză și fructoză), care nu mai necesită o prelucrare specială prin digestie, fiind direct asimilate și arse complet, până la stadiul de bioxid de carbon și apă, eliberând energie în toate etapele de descompunere prin care trec. Un gram de zaharuri din miere eliberează ca și zahărul de sfeclă: 4,1 calorii, dar (spre deosebire de zahăr), această energie este pusă în totalitate la dispoziția organismului, astfel că mierea este un aliment ușor asimilat și digerabil.
Deosebirea esențială a mierii de albine faţă de zahărul rafinat constă în conținutul său ridicat în unele substanțe nezaharoase (microelemente, enzime, acizi organici și vitamine), care își exercită efectul pozitiv atât prin acțiunea de reglare a unor funcții importante ale organismului, dar și contribuind la conferirea calităților gustative specifice ("gust de miere"). Atât aspectul, culoarea, consistența și gustul fac din miere un aliment mult apreciat, dar mai ales aroma sa specifică, datorită conținutului în uleiuri eterice (volatile), parfumul mierii fiind identic cu parfumul florilor din care provine.

Mierea de albine nu are doar calități nutritive ci, în urma studiilor, s-a demonstrat că are și o acțiune terapeutică eficientă, ce se exercită atât asupra afecțiunilor digestive, cât și în afecțiunile hepatobiliare, cardiovasculare, respiratorii, afecțiuni ale sistemului nervos, ale aparatului urinar, în bolile de nutriție și cele infecțioase, în afecțiunile sanguine și în cele cutanate.

Mierea de salcam este o miere de culoare aurie deschisă, limpede, cu gust delicat, delicios. Dintre toate tipurile, mierea de salcam este cea mai bogată în fructoză, motiv pentru care cristalizează greu. Mierea de salcam este recomandata in urmatoarele scopuri: infectii bronho-pulmonare; impotriva astmului, guturaiului, reumatismului; ajuta circulatia sangelui; in scleroza, pneumonie, tuberculoza; in tulburari de memorie; cancer, afectiuni cardio vasculare.
Mierea de tei este o miere cu o aroma puternica, placuta, cu reflexe luminoase galbene si portocalii, care cristalizeaza usor, mai ales daca este tinuta la rece. Mierea de tei are efecte calmante, sedative, fiind un remediu foarte indicat contra insomniilor. Este un foarte bun antiinflamator al căilor respiratorii, ameliorand bronșitele. În caz de răceală, mierea de tei facilitează evacuarea secrețiilor nazale. Pe lângă toate acestea, previne migrenele sau alte tipuri de durere.
Mierea poliflora are aspect limpede, cu nuante de chihlimbar. Mirosul foarte expresiv denota un buchet nuantat de arome, bine echilibrat, care scoate in evidenta multitudinea de flori care il compun.
Mierea de pădure (miere de mană) este o miere in care predomina sarurile minerale. Mierea de padure contine, in cantitati mici, vitaminele grupului B si vitamina C. De asemenea, mierea de padure contine enzime: invertaza, amilaza, catalaza, acizi organici: lactic, gluconic, saruri minerale: fier, potasiu, calciu, fosfor, magneziu, seleniu. Proprietatile mierii de padure: culoare galbena-bruna; miros-gust: aroma specifica, placut, dulce; consistenta: uniforma; fluida sau vascoasa. Indicatii terapeutice: actiune diuretica, cicatrizanta, arsuri, ulceratii; adjuvant in actiuni hepato-biliare; atenueaza crizele de astm; afectiuni gastro intestinale; anemii, hepatite; adjuvant in tratarea unor tumori; influenteaza sanatatea organismului (poate preveni tulburarile de crestere, demineralizarea oaselor).
Mierea de castan decongestioneaza ficatul si prostata, favorizand circulatia sanguina. Mierea de măr este tonica si antidiareica. Mierea de papadie este depurativa si usor laxativa. Mierea de rapita este indicata in tratamentul local al ulcerelor varicoase. Mierea de mure este tonica si antidiareica. Mierea de cimbrisor este antiseptica si afrodisiaca.
Mierea de Manuka este o miere monoflora predusa de albine din floarea arborelui de Manuka (Leptospermum Scoparium), arbore ce creste numai in insulele salbatice si nepoluate ale Noii Zeelande. Mierea de Manuka a fost utilizata pentru proprietatile sale medicinale de catre triburile Maori si primii colonisti europeni timp de secole, cu mult inainte ca proprietatile deosebite ale acesteia sa fie cercetate si validate de catre medicina moderna. In 1981, Dr Peter Molan, directorul departamentului de Cercetare al Mierii in cadrul  Universitatii Waikato din Noua Zeelanda, a descoperit faptul ca mierea de Manuka are proprietati foarte puternice: antibacteriene, antimicrobiene, antivirale, antioxidante, antiseptice, antiinflamatorii si  antifungice, facand-o extrem de eficienta in sustinerea sistemului imunitar si ameliorarea unei mari varietati de probleme de sanatate.

Mierea prelucrata termic se găsește întotdeauna în stare lichidă. În mod natural, mierea de calitate superioară cristalizează după un interval de timp mai lung sau mai scurt, în funcție de originea florală, altfel spus de raportul fructoză/glucoză.

Pentru a afla daca mierea este naturala sau artificiala, amestecati intr-un flacon inchis ermetic, 2 linguri de miere cu 5 linguri de alcool de 90 de grade. Scuturati energic, apoi lasati sa se odihneasca o ora. Mierea falsa va lasa pe fundul flaconului, un strat de amidon.

Din miere lasata la fermentat in apa (in care se pune si putin polen, pt a cataliza fermentatia), se obtine hidromelul, o bautura racoritoare, usor acidulata si cu un grad scazut de alcool.

Cu toate calitățile sale prețioase, mierea are și contraindicații pentru pacienții care suferă de obezitate, diabet zaharat, tulburări glicoregulatorii, insuficiență pancreatică exocrină și pentru pacienții gastrectomizați, cât și în anumite tulburări alergice.

Indicațiile apiterapice vor fi făcute numai de către medicul specialist, ca la orice medicament, iar tratamentele vor fi aplicate sub directa sa supraveghere, avându-se în vedere acțiunile farmaco-fiziologice generale și specifice ale produsului apiterapic, starea pacientului și evoluția bolii.

In comert se poate gasi miere de diferite sortimente la un pret ce variaza in functie de provenienta sau de modul de obtinere.

Tags: Miere, mierea de albine, miere poliflora, miere de tei, miere de salcam, miere de rapita, miere de manuka, miere de padure, pret miere, beneficii miere, descriere miere de albine, proprietati miere de albine, administrare miere, compozitia si valoarea alimentara a mierii de albine.